INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INGREDIÉNT ~e n. Substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [Sil. in-gre-di-] /<fr. ingrédient, lat. ingrediens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INGREDIÉNT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr. ingrédient, lat. ingrediens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INGREDIÉNT s. v. condiment.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ingrediént s. n. (sil. -di-ent), pl. ingrediénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ingrediént n., pl. e (lat. ingrédiens, -éntis, part d. in-gredi, in-gréssus, a intra. V. a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care: ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink