INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a comis o infracțiune; delincvent. [Sil. in-frac-] /<fr. infracteur, lat. infractor, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACTÓR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infractór s. m., pl. infractóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei; pl. infractoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink