INFRACȚIONÁL, -Ă, infracționali, -e, adj. Privitor la o infracțiune, cu caracter de infracțiune. [Pr.: -ți-o-] -1. – Infracțiune + suf. -al.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de o infracțiune; cu caracter de infracțiune. [Sil. in-frac-ți-o-] /infracțiune + suf. ~al
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACȚIONÁL, -Ă adj. (Jur.) Cu caracter de infracțiune. [Pron. -ți-o-. / cf. it. infrazionale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACȚIONÁL, -Ă adj. referitor la infracțiune, cu caracter de infracțiune. (< infracți/une/ + -onal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFRACȚIONÁL adj. corecțional.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infracționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. infracționáli; f. sg. infracționálă, pl. infracționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink