INFÓRTIAT s.f. Nume dat de glosatori părții a doua a digestelor. [Pron. -ti-at. / < fr. infortiat, lat. infortiatus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Încadrarea ca s.f. este ilogică. În latină și în franceză este s.m. - gall

INFÓRTIAT s.f. nume dat de glosatori părții a doua a digestelor. (< fr. infortiat, lat. infortiatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Încadrarea ca s.f. este ilogică. În latină și în franceză este s.m. - gall