INFÍX, infixe, s. n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică. – Din fr. infixe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍX ~e n. Element morfologic (constând, de obicei, dintr-o consoană) care se introduce în rădăcina unui cuvânt. /<fr. infixe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍX s.n. Consoană inserată în interiorul rădăcinii unui cuvânt și care are valoare morfologică. [< fr. infixe, cf. lat. infixus – inserat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍX s. n. consoană cu valoare morfologică inserată în rădăcina unui cuvânt. (< fr. infixe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

infíx s. n., pl. infíxe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink