INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. și pl. infírmă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Infirm ≠ valid, întreg, teafăr
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) *infírm, -ă adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, bolnăvicĭos. Bolnav, rănit saŭ lipsit de vre-un membru saŭ organ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) *infírm, a -á v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink