INFINITÁTE, infinități, s. f. Cantitate, număr foarte mare de... – Din fr. infinité, lat. infinitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFINITÁTE ~ăți f. 1) Cantitate infinită; număr infinit. 2) Cantitate, număr foarte mare. O ~ de propuneri. /<fr. infinité, lat. infinitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFINITÁTE s.f. Cantitate, număr foarte mare de... [Cf. fr. infinité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFINITÁTE s. f. cantitate, număr nelimitat, foarte mare. (< fr. infinité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Infinitate ≠ finitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infinitáte s. f., g.-d. art. infinității; pl. infinități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*infinitáte f. (lat. infinitas, -átis). Calitatea de a fi infinit. Spațiŭ infinit, imensitate: a dispărea în infinitate. Mare număr: bătrîneța [!] e supusă uneĭ infinitățĭ de rele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink