INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de raduraduku | Semnalează o greșeală | Permalink

A INFESTÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) livr. (despre paraziți animali sau vegetali) A face să se infesteze. Omida ~at toți merii. 2) fig. (țări, localități etc.) A pustii prin atacuri violente. /<fr. infester, lat. infestare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INFESTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A contracta o infestație. /<fr. infester, lat. infestare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFESTÁ vb. I. tr. (Rar) A bântui, a pustii, a distruge. [< fr. infester, it., lat. infestare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFESTÁ vb. tr. (despre paraziți) a pătrunde într-un organism; a contamina. ◊ a bântui, a invada. (< fr. infester, lat. infestare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFESTÁ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infestá vb., ind. prez. 1 sg. infestéz, 3 sg. și pl. infesteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*infestéz v. tr. (lat. infestare). Bîntuĭ, stric, pustiesc: Tătariĭ aŭ infestat multe secule [!] Moldova, lupiĭ aŭ infestat satu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink