INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFERIORITÁTE ~ăți f. 1) Caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj în ceea ce privește rangul, forța, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. infériorité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFERIORITÁTE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. infériorité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFERIORITÁTE s. f. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. (< fr. infériorité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFERIORITÁTE s. dezavantaj. (Boxer aflat în ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inferioritate ≠ superioritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inferioritáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inferioritáte f. (d. inferior, fr. -orité). Starea de a fi inferior, situațiune inferioară. Fig. Inferioritatea prostuluĭ față de deștept. A pune pe cineva în inferioritate, a-ĭ lua avantajele, calitățile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink