INFERÁ, inferez, vb. I. Intranz. (Rar) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFERÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. [< fr. inférer].].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFERÁ vb. intr. a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. (< fr. inférer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inferá vb., ind. prez. 1 sg. inferéz, 3 sg. și pl. infereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înferéz (est) și înfĭeréz (vest) v. tr. (d. fer, fĭer). Stampilez cu feru înroșit în foc, pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamiiĭ. V. și înfir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înfír și -éz, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin [!] confuziune cu a înfiera d. fĭer).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink