INFECTÁRE, infectări, s. f. Acțiunea de a (se) infecta și rezultatul ei. – V. infecta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFECTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) infecta. [< infecta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFECTÁRE s. v. molipsire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Infectare ≠ dezinfectare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infectáre s. f., g.-d. art. infectării; pl. infectări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecție (1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din fr. infecter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INFECTÁ ~éz tranz. 1) A face să se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente străine sau incorecte. /<fr. infecter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INFECTÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decădea din punct de vedere moral; a duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecție. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanțe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecție. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFECTÁ vb. v. molipsi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A infecta ≠ a dezinfecta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se infecta ≠ a se dezinfecta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg. și pl. infecteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*infectéz v. tr. (fr. infecter). Împut, stric: cadavrele infectaŭ cîmpu de luptă. Umplu de microbĭ, molipsesc, contaminez. Fig. Corup, stric sufletu, obiceĭurile: minciunile demagogilor infectează poporu. V. refl. Mă împut, vorbind de aer. Mă molipsesc. Fig. Mă corup.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink