INELEGÁNT, -Ă, ineleganți, -te, adj. (Rar) Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; neelegant. – Din fr. inélégant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INELEGÁNT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de eleganță în vorbire și în purtare. /<fr. inélégant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INELEGÁNT, -Ă adj. Lipsit de eleganță în vorbire, în purtare etc. [Cf. fr. inélégant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INELEGÁNT, -Ă adj. neelegant. (< fr. inélégant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inelegánt (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inelegánți; f. inelegántă, pl. inelegánte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

inelegánt adj. m. (sil. mf. in-) elegant
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inelegánt, -ă adj. (lat. in-élegans, -ántis). Lipsit de eleganță, urît: haĭnă, mișcare, vorbă inelegantă. Adv. În mod inelegant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink