INELEGÁNȚĂ, ineleganțe, s. f. (Rar) Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INELEGÁNȚĂ s.f. Lipsă de eleganță în vorbire, în purtare etc.; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact. [Cf. fr. inélégance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INELEGÁNȚĂ s. f. lipsă de eleganță în vorbire, în purtare; vorbă, comportare lipsită de finețe, de tact. (< fr. inélégance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inelegánță (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. inelegánței; (manifestări) pl. inelegánțe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

Ineleganță ≠ eleganță
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inelegánță s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inelegánței; (manifestări) pl. inelegánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inelegánță f., pl. e (lat. in-elegantia). Lipsă de eleganță, uricĭune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink