INDOCÍL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din fr. indocile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDOCIL, -Ă adj. Nesupus; neînțelegător. [Cf. fr. indocile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDOCÍL, -Ă adj. nesupus; neînțelegător. (< fr. indocile)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Indocil ≠ docil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indocíl adj. m. docil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indócil, -ă adj. (lat. indócilis). Care nu e docil: copil indocil. – Fals -íl (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink