INDIVIZÍBIL, -Ă, indivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; de neîmpărțit, nedivizibil. – Din fr. indivisible, lat. indivisibilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi divizat; de neîmpărțit. /<fr. indivisible, lat. indivisibils
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIZÍBIL, Ă adj. Care nu poate fi împărțit; de neîmpărțit. [Cf. fr. indivisible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIZÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi împărțit. (< fr. indivisible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIZÍBIL adj. nedespărțit, nedivizibil. (Un tot ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indivizibil ≠ divizibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indivizíbil adj. m. divizibil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indivizíbil, -ă (lat. indivisibilis). Care nu se poate divide: atomiĭ îs indivizibilĭ. Adv. În mod indivizibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink