INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIDUALÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival 1) Care manifestă individualism; care caută să-și satisfacă doar interesele personale; preocupat de obținerea unui avantaj personal; interesat. 2) Care împărtășește individualismul. /<fr. individualiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIDUALÍST, -Ă adj. Referitor la individualism, propriu individualismului. // s.m. și f. Adept al individualismului, cel care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualiste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIVIDUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al individua-lismului. ◊ (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. (< fr. individualiste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

individualíst adj. m., s. m. (sil. -du-a-), pl. individualíști; f. sg. individualístă, pl. individualíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*individualíst, -ă s. și adj. Adept al individualizmuluĭ [!]: teoriĭ individualiste.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink