INDISPÚNERE, indispuneri, s. f. Faptul de a (se) indispune. – V. indispune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPÚNERE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) indispune; indispoziție. [< indispune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

indispúnere s. f., pl. indispúneri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziție; a pierde buna dispoziție. /<fr. indisposer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) indispune ≠ a (se) învoioșa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A indispune ≠ a bucura
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indispúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. și pl. indispúnă; ger. indispunând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indispún, -pús, a -púne v. tr. (d. dispun, după fr. indisposer). Turbur [!] puțin sănătatea: căldura-ĭ indispune pe ceĭ sîngeroșĭ. Fig. Previn pe cineva contra cuĭva, supăr: tu l-aĭ indispus contra mea, observațiunea mea l-a indispus.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink