INDISPONÍBIL, -Ă, indisponibili, -e, adj. Care nu poate fi disponibil, care nu poate fi folosit după voie, care nu este liber. ♦ (Jur.; despre un lucru sau despre un drept) De care nu se poate dispune. ♦ (Despre mașini) Care nu este în stare să funcționeze. – Din fr. indisponible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPONÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu este disponibil; de care nu se poate dispune (la nevoie); nedisponibil. /<fr. indisponible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPONÍBIL, -Ă adj. De care nu se poate dispune după voie; nedisponibil. ♦ (Despre mașini) Care nu este în stare de funcționare. [Cf. fr. indisponible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPONÍBIL, -Ă adj. de care nu se poate dispune după voie. ◊ (despre mașini) care nu este în stare de funcționare. (< fr. indisponible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISPONÍBIL adj. inapt. (Fotbalist ~ pentru joc.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indisponibil ≠ disponibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indisponíbil adj. m., pl. indisponíbili; f. sg. indisponíbilă, pl. indisponíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indisponíbil, -ă adj. (d. disponibil; fr. indisponible). De care nu poțĭ dispune: porțiune indisponibilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink