INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISOLÚBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi distrus, destrămat; de nezdruncinat. Legătură ~ă. /<fr. indissoluble, lat. indissolubilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. 2. (Fig.) Care nu se poate dizolva. [Cf. fr. indissoluble].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISOLÚBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. (< fr. indissoluble, lat. indissolubilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISOLÚBIL adj. 1. v. indestructibil. 2. v. inseparabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indisolubil ≠ separabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indisolúbil adj. m. solubil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indisolúbil, -ă adv. (lat. indissolúbilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (maĭ des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ: amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink