INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCUTÁBIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care nu poate fi pus în discuție; de nediscutat; evident. /<fr. indiscutable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (adesea adv.) Sigur, incontestabil, de nediscutat. [< fr. indiscutable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCUTÁBIL adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit, apodictic, (fig.) strigător. (Un adevăr ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indiscutabil ≠ discutabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indiscutábil adj. m. discutabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indiscutábil, -ă adj. (fr. indiscutable). Care nu poate fi discutat, sigur, cert: existența luĭ Dumnezeŭ e indiscutabilă. Adv. În mod indiscutabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink