INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora). ♦ Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii. – Din fr. indiscret, lat. indiscretus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCRÉT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este discret; fără discreție. 2) Care vădește lipsă de discreție. [Sil. -dis-cret] /<fr. indiscret, lat. indiscretus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCRÉT, -Ă adj. Care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva; lipsă de delicatețe, de rezervă în legăturile sale cu oamenii. [Cf. fr. indiscret].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCRÉT, -Ă adj. care destăinuie fapte secrete. ◊ care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva. (< fr. indiscret, lat. indiscretus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDISCRÉT adj. curios. (O privire ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indiscret ≠ discret
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indiscrét adj. m. discret
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indiscrét, -ă adj. (fr. indiscret, d. lat. indiscretus, nedistinct, confuz). Care nu e discret, care n´are rezervă în întrebărĭ saŭ uĭtăturĭ: întrebare, privire indiscretă. Care nu păstrează secretu: om indiscret. Adv. În mod indiscret.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink