6 definiții pentru «indehiscent»   declinări

INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INDEHISCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. /<fr. indéhiscent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDEHISCÉNT, -Ă adj. (Despre fructe) Care nu se deschide la maturitate pentru a elibera semințele. [Cf. fr. indéhiscent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDEHISCÉNT, -Ă adj. (despre fructe) care nu se deschide spontan la maturitate. (< fr. indéhiscent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

indehiscént adj. m., pl. indehiscénți; f. sg. indehiscéntă, pl. indehiscénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indehiscént, -ă adj. (d. déhiscent; fr. indéhiscent). Bot. Care nu se deschide singur: fruct indehiscent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink