INCRUSTÁT, -Ă, incrustați, -te, adj. (Despre obiecte) Împodobit, acoperit cu ornamente înfipte pe suprafață. ♦ (Despre ornamente) Înfipt pe suprafața unui obiect. [Var.: încrustát, -ă adj.] – V. incrusta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUSTÁT, -Ă adj. v. incrustat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

A SE INCRUSTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. și pl. incrusteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr´o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef [!] pe abanos. Acoper [!] c´un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c´un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s´aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

încrustéz, V. incrustez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink