INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink