INCREMÉNT, incrementuri, s. n. (Rar) Creștere, adaos, spor. [Pl. și: incremente] – Din lat. incrementum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREMÉNT ~uri n. rar Adaos (la ceva) în vederea completării; spor. /<lat. incrementum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREMÉNT s.n. (Liv.) 1. Creștere, adaos, spor. 2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (Fiz.) Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. [Pl. -turi, -te. / < fr. incrément, lat. incrementum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREMÉNT s. n. 1. (mat.) creștere, adaos arbitrar. ◊ (inform.) cantitate elementară la care este adăugată o mărime într-un proces de calcul. ◊ (în gram. transformațională) element care adaugă ceva unui lucru la structura căruia se aplică. 2. orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (fiz.) contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. (< fr. incrément, lat. incrementum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

incremént s. n., pl. increménturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink