INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREDÚL ~ă (~i, ~e) rar 1) Care nu este credul; care nu are încredere în nimic; neîncrezător; sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau nu crede în ea; necredincios. /<fr. incrédule, lat. incredulus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incredúl adj. m. credul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incrédul, -ă adj. (lat. in-crédulus). Care nu e credul, care crede cu greŭ ceĭa ce aude. Infidel, fără religiune (Rar). – Și -úl (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink