ÍNCOT s. n. v. încot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

íncot s. n., pl. íncote
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

íncot și î́ncot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Î'NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

î'ncot/íncot s. n., pl. î'ncote/íncote
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink