INCONSOLÁBIL, -Ă, inconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat, neconsolabil, neconsolat. – Din fr. inconsolable, lat. inconsolabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSOLÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi consolat; de neconsolat. /<fr. inconsolable, lat. inconsolabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSOLÁBIL, -Ă adj. De nemângâiat. [Cf. fr. inconsolable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSOLÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi consolat; de nemângâiat. (< fr. inconsolable, lat. inconsolabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSOLÁBIL adj. v. nemângâiat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inconsolabil ≠ consolabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconsolábil adj. m. consolabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconsolábil, -ă adj. (lat. in-consolabilis). Care nu poate fi consolat, nemîngîĭat. Adv. În mod inconsolabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink