INCOMPLÉT, -Ă, incompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg; căruia îi lipsește una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, necomplet. [Var.: incompléct, -ă adj.] – Din fr. incomplet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMPLÉT ~tă (~ți, ~te) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; imperfect. [Sil. -com-plet] /<fr. incomplet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incomplect (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

INCOMPLÉT, -Ă adj. Care nu este complet; necomplet. [Var. incomplect, -ă adj. / cf. fr. incomplet, it. incompleto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMPLÉT, -Ă adj. care nu este complet. (< fr. incomplet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMPLÉT adj. 1. v. fragmentar. 2. lacunar. (Text ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incomplect (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

Incomplet ≠ complet
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incomplect (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

incomplét adj. m. complet
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incomplect (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

*incomplét, -ă adj. (lat. in-completus). Care nu e complet. Bot. Se zice despre o floare lipsită de vre-un organ. Adv. În mod incomplet: a trata o chestiune incomplet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink