INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INCOMODÁ ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMODÁ vb. v. deranja.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. și pl. incomodeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incomodéz v. tr. (lat. in-cómmodo, -áre). Cauzez incomoditate: cizma-l incomodează´n mers. Fig. Prezența luĭ îl incomoda.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink