INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMÓD ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu ușurință; fără comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjează, stingherește. /<fr. incommode, lat. incommodus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMÓD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMÓD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr. incommode, lat. incommodus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMÓD adj. 1. v. neconfortabil. 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stânjenitor, supărător. (O situație ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Incomod ≠ comod, îndemânatic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incomód adj. m. comod
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incómod, -ă adj. (lat. in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor: unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor: căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. – Fals incomód (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink