INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ Fig. Fără personalitate, fără strălucire; șters, searbăd. – Din fr. incolore, lat. incolor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOLÓR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are culoare; fără culoare. Un gaz ~. 2) fig. Care este lipsit de individualitate; fără expresie; șters; fad; palid; searbăd; spălăcit. /<fr. incolore
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOLÓR, -Ă adj. Lipsit de culoare. ♦ (Fig.) Fără personalitate, searbăd, șters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOLÓR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

incolór adj. m., pl. incolóri; f. sg. incolóră, pl. incolóre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incolór, -ă adj. (lat. in-color, -óris). Fără coloare [!]: apa e incoloră. Fig. Fără strălucire, fără farmec: stil incolor. Adv. În mod incolor: a scrie incolor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink