INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOATÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă începutul acțiunii. [Sil. -co-a-] /<lat. inchoativus, fr. inchoatif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acțiuni. [Pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acțiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOATÍV adj. (GRAM.) (înv.) silitor. (Verbe ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incoatív adj. m. (sil. -co-a-), pl. incoatívi; f. sg. incoatívă, pl. incoatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incoatív s. n. (sil. -co-a-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incoatív, -ă adj. (lat. inchoa- și incohativus, d. inchoo și incoho, -áre, a începe). Gram. Se zice despre verbele care arată începutu uneĭ acțiunĭ, ca îmbătrînesc, albesc, înfrunzesc ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink