INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care incită; instigator. – Din fr. incitateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care incită; om care îndeamnă la acțiuni violente; instigator; provocator. /<fr. incitateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr. incitateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care incită; instigator. (< fr. incitateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incitatór adj. m., s. m., pl. incitatóri; f. sg. și pl. incitatoáre, g.-d. sg. art. incitatoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink