INCITÁT, -Ă, incitati, -te, adj. (Livr.) Ațâțat, întărâtat, instigat. – V. incita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁT adj. 1. v. instigat. 2. v. stimulat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INCITÁ incít tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni. /<fr. inciter, lat. incitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁ vb. I. tr. (Liv.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... [P.i. 1 incít, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁ vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. stimula.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incitá vb., ind. prez. 1 sg. incít, 3 sg. și pl. incită
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incít, a -á v. tr. (lat. ín-cito, -áre. V. ex-cit, citez). Excit, ațîț, instig, îndemn: a incita la revoltă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink