INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIPIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se află la început; de la început; începător. [Sil. -pi-ent] /<lat. incipiens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIPIÉNT, -Ă adj. Aflat la început, în prima fază; de început, începător. [Pron. -pi-ent. / < lat. incipiens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIPIÉNT, -Ă adj. aflat la început, în prima fază. (< it. incipiente, lat. incipiens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIPIÉNT adj. inițial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. incipiénți; f. sg. incipiéntă, pl. incipiénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incipiént, -ă adj. (lat. incipiens, -éntis). Care se află la început: boală incipientă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink