INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. De inchiziție sau de inchizitor, privitor la inchiziție sau la inchizitor. ♦ Fig. Foarte crud, foarte aspru. [Pr.: -ri-al] – Din fr. inquisitorial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCHIZITORIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de inchiziție; propriu inchiziției. 2) Care manifestă lipsă de milă; crud; nemilos; barbar. /<fr. inquisitorial
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCHIZITORIÁL, -Ă adj. De inchiziție, al inchiziției, privitor la inchiziție. ♦ (Fig.) Foarte aspru, necruțător. [Pron. -ri-al. / cf. it. inquisitoriale, fr. inquisitorial].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCHIZITORIÁL, -Ă adj. 1. de inchiziție. 2. referitor la inchiziție. ◊ (fig.) foarte aspru. (< fr. inquisitorial, it. inquisitoriale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inchizitoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. inchizitoriáli; f. sg. inchizitoriálă, pl. inchizitoriále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inchizitoriál, -ă adj. (d. inchizitor; fr. inquisitorial). Al inchizitorilor, al inchizițiuniĭ: procedura inchizitorială era esențialmente secretă. Fig. Care vexează libertatea cugetăriĭ: guvern inchizitorial. Adv. Ca inchizitoriĭ: a te purta inchizitorial.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink