INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziției. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCHIZITÓR ~i m. 1) Judecător din tribunalul inchiziției. 2) fig. Anchetator care interoghează în mod autoritar și foarte aspru. /<fr. inquisiteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCHIZITÓR s.m. Judecător al inchiziției. ♦ (Fig.) Anchetator necruțător, aspru. [Cf. it. inquisitore, fr. inquisiteur, lat. inquisitor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCHIZITÓR s. m. 1. judecător al inchiziției. 2. (fig.) anchetator necruțător, aspru. (< fr. inquisiteur, lat. inquisitor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inchizitór s. m., pl. inchizitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inchizitór s. m. (lat. inquisítor, -óris). Membru al tribunaluluĭ inchizițiuniĭ: inchizitoriĭ eraŭ în general din ordinu sfîntuluĭ Dominic. Adj. (-tor, -toare). Care cercetează riguros și arbitrar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink