INCHIZIȚIÚNE s.f. v. inchiziție.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*inchizițiúne f. (lat. in-quisítio, -ónis, d. in-quisitum, supinu d. in-quirere, care e un compus al luĭ quáerere, de unde vine rom. a cere. V. a-chizițiune). Un tribunal bisericesc instituit de la 1183 în Italia și apoĭ în Spania pentru urmărirea ereticilor. Fig. Perchizițiune [!] riguroasă și arbitrară. – Și -íție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink