INCÉRT, -Ă, incerți, -te, adj. Care nu este cert; nesigur, îndoielnic; schimbător. – Din lat. incertus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÉRT ~tă (~ți, ~te) Care nu este cert; care trezește îndoieli; nesigur; îndoielnic. /<lat. incertus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÉRT, -Ă adj. Nesigur, îndoielnic. [Cf. lat. incertus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÉRT, -Ă adj. nesigur, îndoielnic; (p. ext.) confuz. (< lat. incertus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÉRT adj. 1. v. nesigur. 2. dubios, îndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. v. tulbure.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Incert ≠ cert, sigur, neîndoielnic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incért adj. m. cert
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incert, -ă adj. (lat. in-certus). Nesigur, îndoĭos, care nu e cert: fapt incert. Variabil: timp incert. Care nu e fix (nu e determinat): ora morțiĭ e incertă. Adv. În mod incert.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink