INCANTATÓRIU, -IE, incantatorii, adj. (Livr.) Cu caracter de incantație. – Din fr. incantatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCANTATÓRIU, -IE adj. De incantație. [< fr. incantatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCANTATÓRIU, -IE adj. cu caracter de incantație. (< fr. incantatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink