INAUDÍBIL, -Ă, inaudibili, -e, adj. Care nu se poate auzi (ușor); p. ext. imperceptibil. ♦ Care se aude cu mare dificultate. [Pr.: -a-u-] – Din fr. inaudible.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INAUDÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate auzi sau se aude greu. [Pron. -a-u-. / cf. fr. inaudible].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INAUDÍBIL, -Ă adj. care nu se poate auzi; (p. ext.) imperceptibil. (< fr. inaudible)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
inaudíbil adj. m. audibil
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
inaudíbil, -ă adj. Care nu poate fi suportat de auz, lipsit de armonie ◊ „Ne oferă o muzică inaudibilă.” Cont. 13 X 67 p. 10 (din fr. inaudible; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink