INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din fr. inanimé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INANIMÁT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de viață; fără viață; neînsuflețit. /<fr. inanimé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INANIMÁT, -Ă adj. (adesea s.) Neînsuflețit. [Cf. fr. inanimé, lat. inanimatus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INANIMÁT, -Ă adj. (și s.) neînsuflețit. (< fr. inanimé, lat. inanimatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INANIMÁT adj. v. neînsuflețit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inanimat ≠ animat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inanimát adj. m. (sil. mf. in-) animat
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink