INANÍȚIE s. f. Stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea forței fizice, amețeli etc. și cauzată de lipsa cronică de hrană. – Din fr. inanition, lat. inanitio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INANÍȚIE f. Slăbiciune fizică extremă, provocată de lipsa cronică de hrană sau de unele defecte mari în asimilarea hranei. [G.-D. inaniției; Sil. i-na-ni-ți-e] /<fr. inanition, lat. inanitio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INANÍȚIE s.f. Slăbiciune fizică extremă, provocată de o alimentație insuficientă. [Gen. -iei. / cf. fr. inanition, it. inanizione, cf. lat. inanitio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INANÍȚIE s. f. slăbiciune fizică provocată de o nutriție insuficientă. (< fr. inanition, lat. inanitio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inaníție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inaníția (sil. -ți-a), g.-d. inaníții, art. inaníției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inanițiúne f. (lat. inanitio, -onis, d. inanire, a face vid, inanis, vid). Slăbicĭune cauzată de foame: a muri de inanițiune. – Ob. -íție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink