INAMICÍȚIE s.f. (Rar) Ură, dușmănie, inimiciție. [Gen. -iei. / cf. it. inimicizia, după amic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INAMICÍȚIE s. f. inimiciție. (după it. inimicizia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inamicíție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inamicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inamicíției; pl. inamicíții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inimicíție f. (lat. in-imicitia, d. in-, ne, și amicitia, amiciție). Dușmănie, lipsă de prietenie. – Ob. inamiciție (după amiciție).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink