INALIENÁRE, inalienări, s. f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INALIENÁRE s.f. (Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INALIENÁRE s. f. (jur.) situația, starea a ceea ce este inalienabil. (după fr. inaliénation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inalienáre s. f., pl. inalienări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink