INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. (Livr.) Neîndemânatic, stângaci; neabil. – Din fr. inhabile, lat. inhabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INABÍL, -Ă adj. (Rar) Neîndemânatic. [Cf. fr. inhabile, lat. inhabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INABÍL, -Ă adj. stângaci, neîndemânatic. (< fr. inhabile, lat. inhabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INABÍL adj. v. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inabil ≠ abil, îndemânatic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inabíl adj. m. (sil. mf. in-) abil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inábil, -ă adj. (lat. inhábilis. V. abil). Care nu e abil: lucrător inabil. Jur. Incapabil: nebunu e inabil de a testa. Adv. În mod inabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink