IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRUDÉNȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imprudență ≠ prudență
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imprudénță f., pl. e (lat. imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink