IMPROVIZATÓR, -OÁRE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROVIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care improvizează. /<fr. improvisateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROVIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care improvizează (ceva). [Cf. fr. improvisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROVIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care improvizează. (< fr. improvisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

improvizatór adj. m., s. m., pl. improvizatóri; f. sg. și pl. improvizatoáre, g.-d. sg. art. improvizatoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*improvizatór, -oáre adj. și s. Care improvizează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink