IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROPRIETÁTE ~ăți f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții lexicale. /<fr. impropriété, lat. improprietas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. impropriété].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROPRIETÁTE s. f. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen. (< fr. improprieté)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Improprietate ≠ proprietate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

improprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. improprietății; pl. improprietăți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink